În România, pionierii domeniului fiabilităţii sunt profesorii Vasile M. Cătuneanu (pentru domeniul electronic şi de telecomunicaţii) şi Vasile Nitu (pentru domeniul energetic). Profesorul Cătuneanu a publicat – la mijlocul anilor ’60 – primele articole în domeniul fiabilităţii, bazate, în principal, pe literatura tehnică rusă; tot el a introdus la sfârşitul anilor ’60 şi primele capitole de fiabilitate în cursul de „Materiale” predat studenţilor facultăţii de profil din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti (IPB, devenit după 1990 UPB).
Dintre cei care au fost chemaţi în 1971 să „desţelenească” educaţia şi cercetarea în domeniul calităţii şi al fiabilităţii în noua Catedră de Tehnologie Electronică şi Fiabilitate (TEF) menţionăm pe Ioan C. Bacivarov (şeful de promoţie al secţiei de „Telecomunicaţii” a facultăţii), precum şi pe Angelica Dogaru (viitoare Bacivarov) şi Adrian Mihalache – unii dintre cei mai buni absolvenţi ai secţiei „Electronică aplicată”. Aceştia au început o muncă de pionierat, bazată în primul rând pe studierea lucrărilor fundamentale din literatura tehnică de specialitate anglo-saxonă, ce existau în acea perioadă în cele mai „bogate” biblioteci tehnice din ţară: INID şi IFA.
În afară de cei menţionaţi anterior, în colectivul Calitate-Fiabilitate al Catedrei TEF au mai fost incluşi şi Marieta Georgescu (viitoare Dragomirescu) – absolventă a Facultății de Electronică și Telecomunicații din 1966 şi, spre sfârşitul anilor ’70, Florin Popenţiu. Începând cu anul 1974 şi până la pensionarea sa, în 1981, s-a alăturat acestui colectiv şi profesorul ieşean Vasile Corlăţeanu, care a avut în această perioadă responsabilităţi legate de programul postuniversitar de calitate-fiabilitate derulat sub coordonarea Catedrei TEF.
Profesorul Cătuneanu şi colaboratorii săi au meritul de a fi înţeles că pregătirea viitorilor ingineri electronişti nu poate fi completă, decât dacă în programa analitică a facultăţii este avut în vedere întregul ciclu de viaţă al sistemelor, iar conceptele de bază ale ingineriei calităţii şi siguranţei în funcţionare (fiabilitate, mentenabilitate, securitate) precum şi noţiunile privind proiectarea pentru calitate, fiabilitate, testabilitate şi proiectarea tehnologică trebuie învăţate încă de pe băncile facultăţii.
Pentru această idee au militat în întreaga lor activitate, în ciuda multor constrângeri şi opinii contrare, unele venite chiar din partea unor colegi sau chiar factori de decizie din facultate.
Primele capitole de curs în domeniul calităţii şi fiabilităţii fuseseră deja introduse în programa analitică a Facultăţii de Electronică și Telecomunicații la începutul anilor ’70 (în cadrul cursului de Materiale). Tinerele cadre didactice ale Catedrei Tehnologie Electronică şi Fiabilitate pregătesc noi cursuri, corespunzătoare specializării fiecăruia: Fiabilitatea sistemelor de telecomunicaţii, Fiabilitatea aparaturii electronice ş.a., care sunt succesiv introduse la secţiile de specialitate.
De menţionat că, spre deosebire de domeniile tehnice „tradiţionale” (cum sunt matematica, fizica, electrotehnica ş.a.), pentru care exista deja un background serios şi numeroase lucrări fundamentale deja publicate, domeniul calităţii şi fiabilităţii era un domeniu nou, care a fost efectiv „desţelenit” de către membrii colectivului de profil din Catedra TEF: de la elaborarea programelor didactice, până la scrierea unor cărţi şi manuale de specialitate.
În perioada dificilă a anilor 1975-1990 se conturează deja germenii unei şcoli româneşti de fiabilitate, în care membrii colectivului Calitate-Fiabilitate din Catedra Tehnologie Electronică şi Fiabilitate au avut un rol important: sunt publicate lucrări fundamentale în domeniu și sunt realizate contracte de cercetare ştiinţifică prin care sunt soluţionate probleme reale de fiabilitate ale industriei şi cercetării de profil, cum ar fi creşterea fiabilităţii televizoarelor şi calculatoarelor electronice, analiza şi creşterea fiabilităţii echipamentelor electronice din transportul naval şi industria chimică, realizarea de echipamente pentru testarea componentelor electronice şi a sistemelor de calcul etc.
Printre noile domenii didactice şi de cercetare ştiinţifică pe care le-au dezvoltat şi impus în România cadrele didactice amintite anterior menţionăm: fiabilitatea sistemelor de telecomunicaţii, analiza fiabilităţii şi securităţii sistemelor de mare răspundere funcţională, managementul siguranţei în funcţionare, fiabilitate umană (Ioan Bacivarov), fiabilitatea şi securitatea sistemelor de calcul – atât la nivel hardware, cât şi software, sisteme/calculatoare tolerante la defectări, testare automată şi diagnoză tehnică (Angelica Bacivarov), teoria incertitudinii (Adrian Mihalache), optimizări în fiabilitate (Florin Popenţiu).
Noua Catedră Tehnologie Electronică şi Fiabilitate îşi consolidează prezenţa şi rolul de leader al domeniului în peisajul ştiinţific românesc al acelei perioade şi prin organizarea mai multor manifestări ştiinţifice, dintre care cea mai importantă este Simpozionul naţional „Tehnologie electronică şi fiabilitate”. Prima ediţie a simpozionului a fost organizată la IP Bucureşti în noiembrie 1977 (preşedinte – V.M. Cătuneanu, coordonare ştiinţifică – Ioan C. Bacivarov), în deschiderea sa vorbind mai multe personalităţi ştiinţifice şi administrative ale momentului.
O vastă selecţie din cele peste 120 de lucrări prezentate în cadrul simpozionului a fost inclusă într-un amplu volum publicat de către Editura Didactică şi Pedagogică – V. Cătuneanu, P. Svasta, I. Bacivarov (coordonatori), Cercetări în tehnologie electronică şi fiabilitate, EDP, 1979.
Simpozionul „Tehnologie electronică şi fiabilitate” mai este organizat în încă 10 ediţii, în diferite centre universitare, până în anul 1990, când îşi încetează existenţa, locul său fiind luat de alte conferinţe în domeniu, între care cea mai importantă va fi Conferinţa internaţională de calitate şi fiabilitate – CCF.
În perioada anilor ’80, profesorul Cătuneanu şi alţi membri ai colectivului de specialitate din Catedra Tehnologie Electronică şi Fiabilitate sunt implicaţi în organizarea şi coordonarea unor secţiuni de calitate-fiabilitate din cadrul diverselor conferinţe şi simpozioane naţionale (sesiuni ale Academiei Române, conferinţele naţionale de electronică şi telecomunicaţii, simpozioanele SACEP ş.a.).
Cu toate restricţiile din acea perioadă, membri ai colectivului Calitate-Fiabilitate din Catedra Tehnologie Electronică şi Fiabilitate încep să fie tot mai vizibili şi pe plan internaţional, publicând articole în reviste ştiinţifice internaţionale de prestigiu, cum sunt IEEE Transactions on Reliability, Reliability Engineering & System Safety, Microelectroncs and Reliability ş.a. sau trimiţând lucrări la conferinţe internaţionale de fiabilitate cunoscute, organizate în Anglia, Franţa sau Ungaria.
Ca editori ai puţinelor reviste ştiinţifice româneşti care mai apăreau până în 1989, prof. V. Cătuneanu („Automatică şi Electronică”, „Telecomunicaţii”) şi dr. Ioan Bacivarov („Calitate, fiabilitate, metrologie”) au contribuit la popularizarea celor mai importante rezultate ale cercetării ştiinţifice autohtone în domeniu.
După 1990, profesorul Ioan Bacivarov s-a implicat în înfiinţarea şi coordonarea editorială a unor reviste internaţionale de specialitate (între care Asigurarea Calităţii – Quality Assurance, începând cu 1995 şi International Journal of Information Security and Cybercrime – IJISC, începând cu 2012). În calitate de Editor/membru al Editorial Board al unor prestigioase reviste internaţionale în domeniu între care Quality Engineering (S.U.A) şi Reliability Engineering & System Safety (Elsevier, Marea Britanie) a contribuit la o mai bună vizibilitate internaţională a cercetărilor româneşti în domeniul calităţii şi siguranţei în funcţionare.
Programul academic postuniversitar „Calitatea, fiabilitatea şi mentenabilitatea sistemelor complexe”
Un moment important pentru dezvoltarea învăţământului de profil l-a reprezentat lansarea în 1972 – sub coordonarea profesorului Cătuneanu, şi cu contribuţia substanţială a tinerilor săi colaboratori – a programului didactic postuniversitar în domeniu, prima promoţie obţinând diplomele de absolvire în anul 1973.
Acest program postuniversitar s-a desfăşurat neîntrerupt pe parcursul a 36 de ani (1972-2008), fiind absolvit de circa 1400 de cursanţi, specialişti cu studii superioare, în principal din domeniul tehnic (peste 95% dintre absolvenţi), dar şi din domeniul economic; el reprezintă, fără îndoială, unul dintre programele de învăţământ tehnic postuniversitar de succes cu cea mai îndelungată existenţă în România.
În perioada 1976-1981, coordonatorul cursurilor a fost prof. univ. dr. Vasile Corlăţeanu, iar începând cu septembrie 1981 cursurile au fost coordonate de către dr. ing. Ioan C. Bacivarov.
Dacă iniţial acest program postuniversitar avea în vedere în special domeniul fiabilităţii (fiind, de altfel, denumite iniţial „Cursurile postuniversitare de fiabilitate”) şi, parţial, pe cel al mentenabilităţii, după 1982 sfera acestora s-a extins, succesiv, spre toate laturile siguranţei în funcţionare (fiabilitate, mentenabilitate, securitate), iar după 1990 în cadrul său a început să fie abordată întreaga problematică a calităţii, privită în sinergia laturilor sale.
Mulţi dintre specialiştii români de prestigiu în domeniul calităţii şi siguranţei în funcţionare au funcţionat, de-a lungul anilor, ca profesori în cadrul programului academic postuniversitar „Calitatea, fiabilitatea şi mentenabilitatea sistemelor complexe”.
Ne face o deosebită plăcere să amintim – pentru prima perioadă a cursurilor – numele profesorilor universitari Vasile Cătuneanu, Vasile Corlăţeanu, Vasile Nitu, Cezar Ionescu, Tudor Baron, precum şi cele ale profesorilor asociaţi Dan Stoichiţoiu, Eugeniu Diatcu, Ulrich Wiener, Dumitru Niculescu ş.a.
Dintre specialiştii care – pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă – au predat cursuri în cadrul programului postuniversitar în domeniul calităţii şi siguranţei în funcţionare, organizat sub egida catedrei Tehnologie electronică şi fiabilitate, amintim, între alţii, pe: prof. univ. dr. Angelica Bacivarov (testare şi diagnoză tehnică, toleranţă la defectări), dr. ing. Marius Bâzu (fiabilitatea componentelor), prof. univ. dr. Marieta Dragomirescu (fiabilitatea aparaturii electronice), prof. univ. dr. Adrian Mihalache (teoria reînnoirii, fundamentele matematice ale calităţii şi fiabilităţii), prof. univ. dr. Gheorghe Oprişan, conf. univ. dr. Rodica Tomescu (fundamentele matematice ale calităţii şi fiabilităţii), dr. ing. Dan Stoichiţoiu (asigurarea şi certificarea calităţii), prof. univ. dr. Sorin Ionescu, dr. ing. Traian Teodoru (managementul calităţii), prof. univ. dr. Ioan Bacivarov (bazele calităţii şi fiabilităţii, abordări moderne în fiabilitate şi mentenabilitate, asigurarea şi certificarea calităţii şi siguranţei în funcţionare).
Din enumerarea acestor nume, se remarcă faptul că majoritatea specialiştilor români importanţi ai domeniului din ultimele 5 decenii au contribuit la instruirea cursanţilor din industrie şi cercetare şi ceea ce este poate mai important, la sensibilizarea acestora asupra importanţei calităţii şi siguranţei în funcţionare.
O influenţă deosebit de pozitivă asupra acestui program academic postuniversitar, ca şi asupra programelor de master care i-au urmat, l-au exercitat proiectul educaţional european TEMPUS S_JEP-11300 „EUROQUALROM” şi ulterior programul educaţional european ERASMUS/SOCRATES. Astfel, curriculum-ul / syllabus-urile au fost restructurate pentru a fi în concordanţă cu cele ale unor universităţi de prestigiu ale Uniunii Europene (şi în special cu cele ale European Programme in Quality of Complex Integrated Systems – EPIQCS).
De altfel, având în vedere nivelul acestor cursuri postuniversitare, şi – ulterior – a masterului în domeniu, Universitatea „Politehnica” din Bucureşti a fost acceptată ca membru asociat în cadrul Programului European EPIQCS, finalizat prin Master-ul European în domeniul Calităţii Sistemelor Integrate Complexe.
Proiectul TEMPUS – EUROQUALROM – ancorarea învăţământului postuniversitar de specialitate la coordonate europene
Cel mai vast şi important proiect dezvoltat în cadrul Catedrei de Tehnologie Electronică şi Fiabilitate în anii ’90 a fost desigur proiectul european TEMPUS S_JEP-11300 „EUROQUALROM” (coordonator internaţional: prof. dr. ing. Ioan Bacivarov, contractor: prof. dr. ing. Marin Drăgulinescu), program ale cărui rezultate au fost apreciat pozitiv şi de către organismele în domeniul educaţiei ale Comisiei Europene.
Proiectul educaţional „EUROQUALROM” a fost dezvoltat în cadrul programului european TEMPUS – PHARE în perioada 1996-1999 şi la acesta au participat parteneri cu realizări de marcă în domeniul calităţii şi siguranţei în funcţionare, în principal din mediul universitar; interfaţa cu sfera industriei şi a serviciilor a fost asigurată prin intermediul a două dintre principalele organizaţii nonguvernamentale româneşti în domeniul asigurării şi managementului calităţii de la acea vreme, respectiv Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii (SRAC) şi Fundaţia Română pentru Promovarea Calităţii (FRPC).
Dacă ne referim la universităţile autohtone, trebuie menţionata participarea principalelor universităţi româneşti din domeniul tehnic (Universitatea ,,Politehnica” Bucureşti – Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii şi Facultatea de Energetică – ambele facultăţi având realizări notabile în sfera ingineriei şi asigurării calităţii şi fiabilităţii) şi din cel economic (Academia de Studii Economice Bucureşti, de asemenea cu contribuţii importante în domeniul controlului şi managementului calităţii), precum şi a altor doua universităţi tehnice active în acest domeniu, respectiv universităţile din Oradea şi Piteşti.
Dintre universităţile de prestigiu din Uniunea Europeană participante la proiectul european TEMPUS „EUROQUALROM” merită amintite Institutul Naţional Politehnic din Grenoble (Franţa), coordonatorul Programului Educaţional European în domeniul calităţii sistemelor integrate complexe – EPIQCS, Universitatea din Pireu (Grecia), coordonatorul Programului Educaţional European în domeniul Managementului Total al Calităţii – EMPTQM, Institutul pentru Managementul Strategic al Calităţii din cadrul Universităţii Erasmus din Rotterdam (Olanda), Institutul Politehnic din Torino (Italia) precum şi a universităţilor din Angers şi Paris – ENSAM (Franţa), Barcelona (Spania), Lisabona (Portugalia), Paisley (Marea Britanie).
Obiectivul principal al proiectului TEMPUS „EUROQUALROM” l-a constituit restructurarea planurilor de învăţământ din facultăţile cu profil tehnic (în special electric-electronic şi energetic) şi economic, în scopul includerii în programele educaţionale a problematicii calităţii, şi în particular a asigurării, certificării şi managementului calităţii, în conformitate cu cerinţele organizaţiilor economice şi cu dezideratele României de participare la structurile euro-atlantice, ceea ce a implicat şi o aliniere la standardele europene în acest domeniu vital.
De asemenea, s-a urmărit restructurarea cursurilor în domeniul calităţii şi siguranţei în funcţionare, în conformitate cu cele predate în universităţi de elită din ţările Uniunii Europene (UE), ca şi modernizarea metodelor de predare utilizate în acest domeniu (în principal, prin utilizarea intensivă a instruirii asistate de calculator şi a sistemelor multimedia).
S-a avut în vedere, de asemenea, problema asigurării şi managementului procesului educaţional din învăţământul superior, inclusiv elaborarea de modele şi metrici adecvate monitorizării şi evaluării acestuia.
Acest proiect a fost unul dintre acelea prin care s-au pus bazele sistemului autohton de asigurare şi certificare a calităţii învăţământului superior tehnic şi economic.
Într-o primă etapă a proiectului, s-a avut în vedere elaborarea, în cooperare cu partenerii din UE, a unei strategii de abordare a calităţii (în special asigurarea calităţii – QA şi managementul calităţii – QM) în învăţământul superior – tehnic şi economic – din România în conformitate cu sistemul utilizat universităţile de profil din Uniunea Europeană.
În scopul realizării obiectivelor proiectului TEMPUS „EUROQUALROM” au fost formate mai multe grupe de lucru având obiective legate de elaborarea unor strategii optimale pentru introducerea problematicii calităţii în învăţământul superior. Între grupele de lucru cele mai active, menţionăm pe cele având ca obiect de studiu: implementarea calităţii în învăţământul superior tehnic, respectiv economic; asigurarea calităţii; ingineria calităţii; managementul calităţii; interfaţa industrieînvăţământ; probleme specifice universităţilor mici şi mijlocii, probleme specific ale asigurării calităţii în învăţământul superior etc. Concluziile rezultate în urma reuniunilor de lucru au fost prezentate în cadrul mai multor reuniuni organizate sub egida proiectului TEMPUS S_JEP-11300-96 „EUROQUALROM”, între care menţionăm workshop-urile „Strategia abordării calităţii în învăţământul superior tehnic şi economic românesc” (Bucureşti, 30 noiembrie 1997), „Strategii pentru universităţile din România şi Uniunea Europeană privind învăţământul superior în domeniul calităţii” (ENSAM Paris, 3-4 Aprilie 1998), „Programe universitare şi postuniversitare româneşti şi europene în calitate şi fiabilitate” (Oradea, 17-18 mai 1999).
De menţionat că în atenţia Comitetului Director al Proiectului TEMPUS “EUROQUALROM” a stat în permanenţă o cât mai bună diseminare a rezultatelor obţinute, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, fapt realizat atât prin cele 5 cărți şi peste 60 de articole şi comunicări ştiinţifice publicate ca urmare a acestui proiect.
Din punct de vedere educaţional s-a realizat restructurarea – în conformitate cu exigenţele europene actuale – a cursurilor universitare şi postuniversitare din universităţile partenere. În particular – ca urmare a acestui proiect – în Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din UPB au fost modernizate programul academic postuniversitar în domeniu şi a început să funcţioneze, începând cu 1996, primul program de studii aprofundate (master) „Ingineria calităţii şi fiabilităţii”.
Curricula programelor educaţionale postuniversitar şi de master coordonate de catedra TEF au fost perfecţionate în mod continuu, astfel încât să fie în concordanţă cu normativele şi reglementările existente pe plan naţional şi internaţional în domeniile calităţii şi siguranţei în funcţionare. S-a pus un accent deosebit pe problematica asigurării, certificării şi managementului calităţii, fiabilităţii şi securităţii fiind introduse mai multe cursuri cu această tematică. Au început să fie studiate – în acest context – normativele din seriile ISO 9000, ISO 14000, ISO 27000, CEI 300, sistemele integrate de management al calităţii, mediului şi securităţii, instrumentele moderne ale managementul calităţii totale, metoda six sigma ş.a.
De menţionat că în anii ’90 – inclusiv prin intermediul unor programe europene de tip TEMPUS – sunt introduse cursuri (universitare şi postuniversitare) de calitate şi fiabilitate la majoritatea facultăţilor din UPB şi în majoritatea universităţilor tehnice importante din România; aceasta a contribuit desigur, la o pregătire completă a studenţilor în raport cu cerinţele sistemelor tehnice reale, precum şi cu cele ale întreprinderilor/companiilor.
Programele de Master în domeniul calităţii şi siguranţei în funcţionare
Începând cu anul 1996 – pe baza experienţei acumulate prin programul postuniversitar în domeniu şi a programului TEMPUS-EUROQUALROM – a fost implementat în Facultatea ETTI programul de master (studii aprofundate) “Ingineria Calităţii şi Fiabilităţii” – ICF, primul master în acest domeniu din România (cu durata de 1 an). Acest master a funcţionat cu succes timp de un deceniu şi a fost coordonat de către profesorul Ioan Bacivarov.
Începând cu anul 2006, avându-se în vedere noile cerinţe ale învăţământului superior, legate de implementarea „ciclului Bologna”, a început să funcţioneze în facultatea ETTI masterul „Ingineria Calităţii şi Siguranţei în Funcţionare în Electronică şi Telecomunicaţii“ – ICSFET, coordonat succesiv de către profesorii Angelica Bacivarov şi Ioan Bacivarov; acesta s-a bazat pe experienţa şi pe îmbunătăţirile aduse – timp de un deceniu – masterului ICF. Avându-se în vedere concurenţa ridicată de la admitere, precum şi evaluările favorabile privind satisfacţia masteranzilor şi angajatorilor, masterul ICSFET poate fi considerat drept unul dintre masterele de succes dezvoltate în cadrul Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ETTI) din UPB. Masteranzii au apreciat faptul că acest master le asigură cunoştinţele de specialitate în domenii puţin sau deloc abordate în cadrul studiilor de licenţă, dar absolut necesare pentru pregătirea exhaustivă a viitorilor ingineri. Este important de menţionat faptul că majoritatea absolvenţilor acestui master au fost angajaţi – în special în compartimentele Calitate-Fiabilitate şi/sau Testare-Diagnoză – din întreprinderi şi companii româneşti sau multinaţionale, pregătirea lor fiind favorabil apreciată de către angajatori.
Dintre cadrele didactice din Departamentul de Tehnologie Electronică şi Fiabilitate din cadrul ETTI-UPB care şi-au adus contribuţia la succesul acestor programe de master, menţionăm pe profesorii Ioan C. Bacivarov, Angelica Bacivarov, Adrian Mihalache, Norocel Codreanu, Orest Oltu, Iulian Năstac, Lucian Milea ş.a.
De menţionat faptul că unele dintre cursurile de specialitate privind asigurarea şi certificarea calităţii şi fiabilităţii, managementul calităţii, securitatea sistemelor informatice, standardizare şi legislaţie în domeniu, controlul calităţii proceselor tehnologice ş.a. au fost ţinute de către cunoscuţi specialişti în domeniu din Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii – SRAC (dr. ing. Dan Stoichiţoiu, dr. ing. Cristinel Roncea, dr. Gabriel Ionescu ş.a.), Institutul pentru Microtehnologii – IMT (dr. ing. Marius Bâzu), Academia de Poliţie „Al. I. Cuza” Bucureşti (conf. dr. ing. Ioan Cosmin Mihai), Asociaţia Română pentru Asigurarea Securităţii Informaţiei – ARASEC (dr. ing. Costel Ciuchi şi dr. mat. Luminiţa Copaci). Aceasta a permis ancorarea cursurilor predate la problemele reale ale economiei şi societăţii europene, în general, şi româneşti, în special şi a favorizat integrarea rapidă a absolvenţilor în companiile de profil.
De menţionat că, graţie programelor educaţionale europene de mobilitate ERASMUS/SOCRATES, un număr de circa 40 de masteranzi ICSFET au putut efectua stagii educaţionale de câte 3 luni la universităţi din Uniunea Europeană (cu precădere la ISTIA – Universitatea din Angers, Franţa, cu care laboratorul EUROQUALROM – ETTI – UPB are excelente relaţii de colaborare educaţională şi ştiinţifică), unde şi-au elaborat şi lucrările de disertaţie. În acelaşi timp, 16 studenţi francezi de la Universitatea din Angers şi-au efectuat stagiile ERASMUS în cadrul Laboratorului EUROQUALROM în ultimul deceniu.
Doctoratul în domeniul fiabilităţii
Primii profesori care au primit după 1971 dreptul să conducă doctorate în fiabilitate în I.P.B. în domeniul electronicii şi respectiv al automaticii au fost profesorii Vasile Cătuneanu (Electronică), şi ulterior, Dumitru F. Lăzăroiu (Automatică).
Sub conducerea acestora şi-au finalizat doctoratele tinere cadre didactice din mediul universitar: Ioan Bacivarov (1978), Adrian Mihalache (1979), Angelica Bacivarov (1980), Ioan Hohan ş.a., dar şi tineri cercetători în domeniu, între care Dan Stoichiţoiu, Eugenie Stăicuţ şi Ioan Tutoveanu.
După schimbările politice din decembrie 1989, se remarcă şi un reviriment în învăţământul superior: după un deceniu de stagnare, avansările în învăţământul superior sunt deblocate şi cadre didactice performante primesc dreptul de a conduce doctorate în domeniul fiabilităţii începând cu 1991: Ioan Bacivarov în telecomunicaţii (sub egida ICTc), Angelica Bacivarov şi Adrian Mihalache în electronică (sub egida ICPE, respectiv ICE). Sub conducerea acestora îşi finalizează tezele de doctorat cercetători importanţi în domeniu între care Marius Bâzu, Traian Teodoru, Marcu Buşe ş.a.
După anul 2000, în contextul restructurării învăţământului superior tehnic în conformitate cu „ciclul Bologna” are loc şi o restructurare a doctoratelor şi – din păcate – fiabilitatea dispare ca specialitate de doctorat. Totuşi, profesorul Ioan Bacivarov a fost acreditat ca, începând cu anul 2000, să conducă doctorate în domeniul „Inginerie electronică şi telecomunicaţii”, iar sub conducerea sa sunt finalizate mai multe teze de doctorat valoroase în domeniul fiabilităţii şi securităţii IT, cum sunt cele elaborate de către Alin Mihalache, Răzvan Lupan, Florina Băbuș (teze de doctorat coordonate în co-tutelă împreună cu profesori de la departamentul Calitate-fiabilitate al Universităţii din Angers, Franţa), Ioan Cosmin Mihai, Costel Ciuchi, Luminiţa Copaci ş.a.
Consideraţii finale
Putem afirma că dincolo de cunoştinţele tehnice, economice sau manageriale pe care le-au transmis cursanţilor, cursurile postuniversitare şi programele de masterat în domeniul calităţii şi siguranţei în funcţionare organizate sub egida colectivului de specialitate din Catedra/Departamentul TEF au meritul de a fi sensibilizat un mare număr de cursanţi din domeniile tehnic şi economic sau din sfera serviciilor, asupra importanţei instrumentelor şi abordărilor moderne, precum şi a legislaţiei din acest domeniu interdisciplinar de mare actualitate.
După aproape cinci decenii de învăţământ tehnic superior şi cercetare ştiinţifică în domeniul calităţii şi fiabilităţii în electronică şi telecomunicaţii se poate vorbi astăzi de o adevărată „şcoală românească” în domeniu, ale cărei realizări sunt cunoscute şi apreciate atât la nivel naţional, cât şi internaţional: au confirmat-o, în cadrul unor importante conferinţe internaţionale în domeniu (între care ESREL, QUALITA, CCF) importanţi specialişti internaţionali în domeniu, între care profesorii A. Birolini, A. Barreau, Ton van der Wiele, E. Zio, Michele Cano, A. Goncalves, A. Kobi ş.a.
Cele peste 40 de cărţi şi 800 de articole şi comunicări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate de către membrii colectivului de calitate şi fiabilitate din Departamentul TEF, precum şi cele peste 50 de contracte de cercetare ştiinţifică naţionale şi internaţionale coordonate de către aceştia, sunt o dovadă în acest sens. În plus, numeroasele reviste tehnice pe care le-au creat/coordonat și conferinţele naţionale/internaţionale de specialitate pe care le-au iniţiat şi condus sunt un argument în această direcţie.
Mai multe articole
O arhivă cu articole care prezintă contribuția la dezvoltarea educației și cercetării românești a Catedrei/Departamentului TEF în cei peste 50 de ani de existență este disponibilă aici.